Alături de prestigioşi dirijori şi interpreţi din România şi din străinătate, apare în cadrul unor orchestre cum ar fi Orchestra de Cameră Radio, Orchestra de cameră „Simfonietta” sau Orchester Contemporary Opera Zürich, Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Orchestra Naţională Radio, Ansamblul „Concordia”. Manifestă o preferinţă deosebită pentru muzica de cameră, domeniu în care colaborează, între alţii, cu Daniel Kientzy (saxofon), Pierre Yves Artaud, Claudi Arimany, Alan Weiss, Virgil Frâncu, Ion Bogdan Ștefănescu (flaut), David Harris, Aurelian Octav Popa, Emil Vișenescu, Sacha Rattle (clarinet), Remus Azoiţei, Florin Croitoru, Thomas Bowes, Gabriel Croitoru, Vlad Stănculeasa, Constantin Șerban (vioară), Ioana Ostafi, Marin Cazacu (violoncel), Ion Ivan Roncea (harpă). Alături de Georgeta Stoleriu, Anca Iarosevici şi Robert Dumitrescu a făcut parte timp de peste 25 de ani din formaţia de cameră Studioul de Muzică Veche, unde evoluează la clavecin, orgă şi percuţie. A realizat înregistrări şi a participat la numeroase emisiuni pentru radio şi televiziune, fiind prezentă pe şapte CD-uri realizate în ţară şi în străinătate. A prezentat în primă audiție sau primă audiție românească peste o sută de lucrări muzicale. De asemenea, a fost solicitată de o serie de regizori români la realizarea consultanţei de specialitate la muzica mai multor filme pentru marele sau micul ecran: „Moara lui Călifar” (Şerban Marinescu, 1986), „O vară de neuitat” (Lucian Pintilie, 1994), „Craii de Curtea Veche” (Mircea Veroiu, 1996), „Scrisorile prietenului” (Mircea Veroiu, 1997). Din 2014 este membru al Uniunii Cineaștilor. Este vice-președinte al Fundației ACCUMM, înființată împreună cu soțul său, regretatul cineast și scriitor Petru Maier Bianu și coordonează Stagiunea muzicală a Fundației, găzduită de Palatul Șuțu din București De la muzica medievală la cea contemporană şi improvizaţie, de la claviatura pianului la cele ale clavecinului şi orgii sau la unele dintre instrumentele de percuţie, Verona Maier „migrează” cu uşurinţă şi mobilitate prin teritorii diverse ale muzicii. În acelaşi sens se înscriu şi preocupările sale pentru experimentele în care muzica se alatură teatrului, literaturii sau filmului. Acestui fel de a exista al Veronei Maier i se datorează, cu siguranţă, decizia de a i se acorda în 2004, de către Preşedinţia României, medalia Meritul Cultural – clasa I.