Verona Maier începe studiul pianului la vârsta de şase ani, la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice nr. 2 din Bucureşti, iar din 1975 devine elevă a Liceului de Artă „George Enescu”, pe care îl absolvă în 1980, având ca profesori pe Maria Spirescu, Maria Zaharescu și Angela Marbé. În vara aceluiaşi an este admisă la Universitatea de Muzică din Bucureşti, unde îşi încheie studiile la clasa de pian a profesoarelor Ioana Minei şi Ana Pittiş. În 1983 este deţinătoarea unei burse de studii din partea Guvernului francez pentru cursurile de pian ale Academiei de Vară de la Nisa. Este doctor în muzică şi, din 1990, cadru didactic la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, fiind în prezent profesor de muzică de cameră și prorector al instituției.
Desfăşoară o bogată activitate artistică, materializată în recitaluri, concerte şi cursuri de măiestrie (în România, Italia, Elveţia, Franţa, Ungaria, Germania, Austria, Spania, Portugalia, Grecia, Danemarca, Polonia, Suedia, Marea Britanie, Cehia, Slovacia, Norvegia, Israel, Iran, Macedonia ) şi participă la Festivalul Internaţional „George Enescu”, Festivalul Internaţional al Muzicii Noi” şi Festivalul Artelor (Bucureşti), Festivalurile Internaţionale de la Palencia şi Santander (Spania), Festivalul „Festum Musicae” (Iaşi), Festivalul de Artă Medievală (Sighişoara), „Zilele Muzicii Româno-Americane” (Constanţa), Festivalul filmului elveţian (Bucureşti), Festivalul de Teatru Atelier (Sfântu Gheorghe), Festivalul „Max Deutsch” (Paris), Langvad Chamber Music Jamboree (Danemarca). A fost invitată, ca membru sau președinte, în jurii de concursuri muzicale cu participare națională și internațională.
Alături de prestigioşi dirijori şi interpreţi din România şi din străinătate, apare în cadrul unor orchestre cum ar fi Orchestra de Cameră Radio, Orchestra de cameră „Simfonietta” sau Orchester Contemporary Opera Zürich, Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Orchestra Naţională Radio, Ansamblul „Concordia”. Manifestă o preferinţă deosebită pentru muzica de cameră, domeniu în care colaborează, între alţii, cu Daniel Kientzy (saxofon), Pierre Yves Artaud, Claudi Arimany, Alan Weiss, Virgil Frâncu, Ion Bogdan Ștefănescu (flaut), David Harris, Aurelian Octav Popa, Emil Vișenescu, Sacha Rattle (clarinet), Remus Azoiţei, Florin Croitoru, Thomas Bowes, Gabriel Croitoru, Vlad Stănculeasa, Constantin Șerban (vioară), Ioana Ostafi, Marin Cazacu (violoncel), Ion Ivan Roncea (harpă). Alături de Georgeta Stoleriu, Anca Iarosevici şi Robert Dumitrescu a făcut parte timp de peste 25 de ani din formaţia de cameră Studioul de Muzică Veche, unde evoluează la clavecin, orgă şi percuţie. A realizat înregistrări şi a participat la numeroase emisiuni pentru radio şi televiziune, fiind prezentă pe şapte CD-uri realizate în ţară şi în străinătate. A prezentat în primă audiție sau primă audiție românească peste o sută de lucrări muzicale.
De asemenea, a fost solicitată de o serie de regizori români la realizarea consultanţei de specialitate la muzica mai multor filme pentru marele sau micul ecran: „Moara lui Călifar” (Şerban Marinescu, 1986), „O vară de neuitat” (Lucian Pintilie, 1994), „Craii de Curtea Veche” (Mircea Veroiu, 1996), „Scrisorile prietenului” (Mircea Veroiu, 1997). Din 2014 este membru al Uniunii Cineaștilor.
Este vice-președinte al Fundației ACCUMM, înființată împreună cu soțul său, regretatul cineast și scriitor Petru Maier Bianu și coordonează Stagiunea muzicală a Fundației, găzduită de Palatul Șuțu din București.
De la muzica medievală la cea contemporană şi improvizaţie, de la claviatura pianului la cele ale clavecinului şi orgii sau la unele dintre instrumentele de percuţie, Verona Maier „migrează” cu uşurinţă şi mobilitate prin teritorii diverse ale muzicii. În acelaşi sens se înscriu şi preocupările sale pentru experimentele în care muzica se alatură teatrului, literaturii sau filmului. Acestui fel de a exista al Veronei Maier i se datorează, cu siguranţă, decizia de a i se acorda în 2004, de către Preşedinţia României, medalia Meritul Cultural – clasa I.